În mod paradoxal, am apreciat pentru prima dată ceea ce le oferă iarba și natura copiilor în timp ce răsfoiam un catalog despre… pietre de plastic pe care se poate merge. Oricât de amuzant ar părea, există și astfel de produse – iarbă artificială, pietre de plastic, care sunt vândute locuitorilor din mediul urban ca înlocuitor al celor reale. Și dacă aceste imitații se vând, atunci avem nevoie de ele. Oamenii sunt animale superioare și, deși modul nostru de viață ne închide în orașe de beton, case cu parchet și mașini de metal, dorul de natură rămâne în noi. Iarba reprezintă natura sigură, verdeața și prospețimea care ne aduc plăcere.

Cei care nu au mers desculți pe iarbă au pierdut o experiență senzorială foarte importantă, care nu poate fi înlocuită de mersul pe suprafețe artificiale. Tulpinile gâdilă ușor picioarele și aduc calmul. Să te descalți și să te lași mângâiat de pantofi este ca și cum te-ai lăsa în mâinile Mamei Pământ să aibă grijă de tine. Și cine dintre noi – copil sau adult – nu tânjește din când în când după relaxare și îngrijire? Copiii simt acest lucru și, prin urmare, își scot de bunăvoie pantofii strâmți de fiecare dată când au ocazia să meargă afară pe pietre, nisip sau iarbă. Mersul cu picioarele goale pe pământ ne „împământează”. Uneori avem un exces de energie care se poate manifesta prin neliniște, agitație crescută, nervozitate. Mersul cu picioarele goale pe iarbă înlătură excesul. O plăcere atât de simplă pe care rareori ne-o permitem, reținuți de temerile noastre. Cu puțin peste o sută de ani în urmă, copiii își petreceau verile fără pantofi pe picioarele lor în creștere rapidă, alergând prin praful drumurilor sau prin iarba de pe pajiști, simțind fiecare denivelare sub ei, dezvoltându-și abilitățile de a-și păstra echilibrul, sensibilitatea – lucruri care sunt neglijate în zilele noastre, dar care își lasă amprenta. Când astăzi observăm lipsa acestui contact necesar cu natura, care împiedică copilul să-și dezvolte abilitățile, atunci deschidem acele cataloage pe care le-am menționat și începem să cumpărăm înlocuitori. Uităm că există o cale mai ușoară, mai naturală. Ați observat ce face iarba zdrobită sub picioare? La început, o tulpină sare și se întinde, apoi o a doua, apoi o a treia. Sunt atât de energici încât mă aștept să aud un clopoțel la fiecare mișcare. Treptat, poteca noastră dispare și rămâne doar pajiștea vibrantă și verde. Atunci când și noi ne simțim zdrobiți sau obosiți de rutina zilnică, o plimbare pe un gazon verde ne dă o parte din energia și rezistența sa și ne simțim treptat mai bine. „Toată viața este iarbă”, spunea odată Clifford Syme. Eu aș spune: toate ființele vii au nevoie de iarbă.

Autor Elena Eneva, psiholog pentru copii